Suflet sensibil

Sunt un suflet sensibil, obisnuit ca atunci cand trimite un mesaj de orice fel, sa si primeasca raspuns. Iar atunci cand nu se intampla asta, sunt trist. Foarte trist. E firea mea, si speranta sa nu ii afecteze pe cei din jur. Dar e greu!

A Good Day

If today the world did crash on me and i`ve survived,
If i can walk forward with what i know,
If i can continue to fight for love and dreams,
Than it was a good day!

Plimbare prin Bucuresti intr-o dupa-amiaza innorata

Am mers azi de la Bucur Obor pana in Pantelimon, la Cora. Un drum care nu se remarca prin ceva. Pur si simplu o parte din Bucuresti gri, stearsa, marginit pe ambele parti de inalte blocuri ("cutii de chibrite" din epoca ceausista), care nu exprima decat ingramadirea de suflete din oras.
O mica schimbare apare in peisaj in momentul care te aproprii de capatul Soselei Pantelimon, unde modernele sedii de banci se inghesuie unul langa altul. Altfel, aceeasi oameni care merg grabiti spre casa sau incearca sa faca comert la negru, carora nu le pasa de ce este in jur, si care spera ca ziua de maine va fi mai buna ca cea de azi.
O calatorie printr-o zona a Bucurestiului vazuta de cei mai multi ca o zona rau famata (locul de unde au plecat cei de la BUG Mafia), care va ramane doar o mica parte din orasul cenusiu, ce incearca sa se numeasca capitala europeana!

Hoshi No Koe - Voices Of A Distant Star

Hoshi No Koe - filmul meu preferat de animatie. O poveste de dragoste intre doua persoane, un baiat si o fata in varsta de 15 ani, abia intrati la liceu. O fata care este aleasa sa mearga in spatiu sa infrunte o specie extraterestra necunoscuta, o infruntare intr-un alt sistem solar, din care nu se va intoarce vreodata. Un baiat ramas pe Terra, si care asteapta zi de zi ca fata sa se intoarca, sau macar sa primeasca un mesaj de la ea. Colegi pana ce au ajuns in liceu, ei nu se vor mai intalni vreodata, insa dragostea lor va strabate cosmosul de la un capat la altul. Relativitatea spatiu-timp va face ca la final fata sa aiba 16 ani, iar baiatul 25.
In urma acestui film ramane si o melodie superba: Through The Years And Far Away, cantata de Ai Myoko. Versurile sunt mai jos:

 Hello, little star
 Are you doing fine?
 I'm lonely as everything in birth

 Sometimes in the dark
 When I close my eyes
 I dream of you, the planet earth

 If I could fly across this night
 Faster than the speed of light
 I would spread these wings of mine

 Through the years and far away
 Far beyond the milky way
 See the shine that never blinks
 The shine that never fades

 Thousand years and far away
 Far beyond the silky way
 You're the shine that never blinks
 The shine that never dies

 Hello, tiny star
 Can you hear me call?
 I'm so blind as everything at birth

 If I could flow against these nights
 Straiter than the string of light
 I would lay these hands on time

 Through the years and far away
 Far beyond the milky way
 See the shine that never blinks
 The shine that never fades

 Thousand years and far away
 Far beyond the silky way
 You're the shine that never blinks
 The shine that never dies

 Through the years and far away
 Far beyond the milky way
 You're the shine that never blinks
 The shine that never dies

25

Si am ajuns la varsta de 25 de ani. Un prag, care o data trecut, a produs o usurare. Un fel de eliberare. Care m-a facut sa ma simt altfel. Mai vioi, poate mai vesel, insa la fel de indragostit. Mai pregatit sa infrunt cu forte noi provocarile ce vor veni, sa incep sa fac ceva ce va conta cu adevarat mai departe, pentru cariera, pentru viata.
Printre urari si dorinte de viitor, visele ar fi (in afara de cel de a ajunge pe Luna intr-o buna zi, sau noapte) de a reusi pe plan profesional, de preferat in domeniul advertising-ul sau al limbajelor de programare a computerelor, dorinta de a lupta pentru sentimentele unei fete frumoase, si aceea de a face cat mai multe lucruri noi, de a merge si vizita diferite locuri din Romania, de a citi si de a experimenta lucruri noi (bungge-jumping-ul se numara printre ele). Never ever forget to fight for your dreams.

Plimbare prin Bucuresti in zi de primavara

A fost o zi frumoasa de primavara, azi 02.02.2008. Cu soare si atmosfera linistita. M-am plimbat de-alungul bulevardului Kiseleff, de la Piata Victoriei pana la cea a Presei libere. Am intrat pentru prima data in viata mea, la 25 de ani fara o zi, in muzeul Grigore Antipa. Am admirat o colectie de schelete de dinozaur din Patagonia (fasie de teren din sudul Argentinei si a statului Chile, marginita de muntii Anzii). A fost prima expozitie de acest fel vazuta, si cu siguranta nu ultima. Am aflat cu aceasta ocazie de existenta dinozaurilor cu pene, care erau de marimea unui cocos (Buitreraptor) :-)
Am mers mai departe pe bulevard, printre sedii de partid, ambasade, vile si case darapanate. O atmosfera linistita, intr-o zi de sambata, care, mi-a adus un pic aminte de linistea din cartierele de case ale oraselului Rehoboth. Orice s-ar intampla, desi am 5 ani de cand sunt in Bucuresti, am foarte multe de viztat in continuare.
Ajuns la capat, am traversat parcul Herastrau, pana la Piata Aviatotilor. Destul de populat, dar nu ca intr-o dupa-masa de duminica, de la sfarsit de primavara. A crescut vizibil numarul copiilor cu role sau biciclete, semn ca o simpla plimbare nu este de ajuns, si se incearca combinarea cu un hobby, sau o activitate sportiva.
Concluzia zilei: decat sa stau in casa la computer in week-end, mai bine incerc sa descopar ceva nou, sa vizitez sau sa ma plimb. Dar nu tot singurei ;-)